O românca menajera, cu acte în regula, învinetita de politia italiana

Plângere Târâta la sectie cu brutalitate
O românca menajera, cu acte în regula, învinetita de politia italiana
de Dragos BOTA
21 NOIEMBRIE 2007

O românca a plecat de la sectie cu bratele învinetite de loviturile politistilor italieni. „Curva românca, îmi spuneau politistii în timp ce ma trageau pe scari. O sa-ti facem documente pe decret si o sa te expulzam imediat din Italia.
Asa o sa patiti toti românii. M-au prins de mâini si ma dadeau de toti peretii când urcam treptele. Au tras de mine, asa, doua etaje. Ma împingeau sa merg dupa ei. Ma strângeau de brate cu mâinile de parca aveau menghini. Eu strigam la colegii lor de pe margine sa ma scape, dar ei se uitau si râdeau. Plângeam si tipam sa ma lase, dar degeaba“.

Când am ajuns sus, la ei în birou, nu-mi mai puteam misca bratele. Le-am cerut un pahar de apa pentru ca mi s-a facut rau, dar nu mi-au dat un ceai decât dupa ce a venit unul dintre sefii lor. Am vomitat imediat”, si-a amintit, cu lacrimi în ochi, ieri, la Consulatul românesc din Torino, Nina P., de 35 de ani, din Bacau. Aceasta a reclamat tratamentul de care a avut parte din partea unor politisti italieni din Torino, în sectia din Miriafori Sud. Spusele româncei, care lucreaza de trei ani de zile în „Cizma”, au fost întarite de vânataile imense pe care femeia le are în continuare pe brate, la zece zile de la producerea incidentului. Femeia este angajata legal ca îngrijitoare, iar în Italia sta împreuna cu sotul.
Totul a pornit de la o plângere pe care au depus-o împotriva ei, în luna martie, fii batrânului pe care Nina-l îngrijeste de trei ani. „Omul are 83 de ani si a descoperit ca unul dintre baieti îi ia din bani. S-a dus la banca si i-a blocat contul. Baietii lui m-au acuzat pe mine ca vreau sa-mi lase mie averea lor si au depus plângere ca-l infuentez pe tatal lor sa-mi dea mie averea lor. O prostie, pentru ca cei 500 si ceva de euro salariu pe luna îi plateste din contul lui în contul meu. Sâmbata dimineata, la 8,30, au venit trei politisti si au spus ca trebuie sa faca o perchezitie, pentru a vedea daca am documente bancare sau alte lucruri de genul asta. Într-una îmi spuneau ca noi, româncele, suntem toate niste curve si niste infractoare.
Când am ajuns la sectie, s-au apucat sa scrie procesul verbal de perchezitie. I-am întrebat de ce nu au verificat si cantina de sub apartamentul meu, pentru ca dupa aia vor spune baietii batrânului ca acolo aveam cine stie ce. Am refuzat sa semnez documentele, pentru ca nu erau adevarate”, a povestit femeia. Extrem de nervosi ca trebuia sa lucreze mai mult sâmbata, politistii italieni s-au dezlantuit împotriva femeii: „au început sa urle la mine ca trebuia sa tac dracului din gura. N-am mai ajuns la apartament, ca soferul s-a întors la sectie.
Când am coborât din masina, unul dintre ei a început sa ma împinga”. La scurt timp dupa ce au agresat-o, politistii italieni au lasat-o sa plece acasa, refuzând sa-i înregistreze plângerea pe care a vrut sa o depuna pe loc împotriva agresorilor si asigurând-o ca nimeni nu-i va da dreptate. „Am fost socata. Doua zile nu am putut sa-mi missc bratele. Lucrez cinstit si legal în Italia. Nu vad de ce trebuie sa se comporte asa cu mine. Sunt trei ani de când nu mi-am vazut copilul. M-am sacrificat pentru el aici. Cum sa ma duc acasa, asa, cu bratele învinetite?”, s-a întrebat românca.
Un certificat medico-legal a constatat existenta ranilor de pe bratele româncei, în aceiasi zi în care a fost dusa la sectie. Nina P. vrea sa i se faca dreptate. Si-a angajat avocat si a depus o plângere la consulat. „Nu stiu daca acuzatiile împotriva cetateanului român se confirma sau nu. Acest lucru trebuie stabilit de justitie. Ca reprezentanti ai statului români nu suntem pusi sa dam verdicte asupra actiunilor autoritatilor italiene, ci sa ne asiguram ca oricarui cetatean al statului nostru îi sunt respectate drepturile”, a declarat , pentru Gândul, consulul Alexandru Dumitrescu.
Sursa: Gandul.info.

Autoritatile din Italia au semnat pana in prezent 177 de ordine de expulzare pentru romani
MIRA: In Romania au ajuns efectiv 54 de repatriati

Autoritatile italiene au semnat pana in prezent 177 de decrete de expulzare pentru cetateni romani, dupa uciderea Giovannei Reggiani si dupa adoptarea unui decret de urgenta care prevede repatrierea cetatenilor comunitari considerati periculosi pemntru siguranta Italiei, relateaza cotidianul Corriere della Sera in pagina sa electronica.

Potrivit informatiilor furnizate de Ministerul de Interne de la Roma, in cele 15 zile care s-au scurs de la intrarea in vigoare a decretului, 177 de romani au primit decizii de expulzare. Unii dintre ei au parasit deja Italia la bordul avioanelor care decoleaza aproape zilnic cu destinatia Bucuresti.

Altii se afla in centrele de gazduire temporara (CTP), asteptand transferul catre cel mai apropiat aeroport.

Corriere della Serra precizeaza ca ceilalti trebuie sa paraseasca "teritoriul national in decurs de 30 de zile". Aceasta din urma procedura este utilizata in general in Bologna, unde au fost deja validate 41 de decrete de expulzare.

"Persoanele identificate de noi aveau antecedente penale si se incadrau, in concluzie, in criteriile fixate de Guvern. Dar in trecut nu au dat dovada de o inclinatie spre violenta si le-am oferit suficient timp pentru a-si putea pune lucrurile in ordine si pentru a pleca impreuna cu rudele.

Trebuie sa existe o linie dura, dar eu cred ca niciunei actiuni nu trebuie sa ii lipseasca umanitatea si bunul-simt", a declarat chestorul Francesco Cirillo din Bologna.

Genova ocupa al doilea loc in clasamentul provinciilor cu cele mai multe decrete semnate. Majoritatea celor 20 de decizii de expulzare emise au fost executate prin insotirea romanilor la frontiera. "Criteriul care ne ghideaza este acela de a accelera expulzarea persoanelor care au antecedente penale grave si care pot reprezenta un pericol.

In orasul nostru nu exista centre de gazduire temporara si facem in asa fel incat sa ii ducem la aeroportul Malpensa de fiecare data cand exista zboruri spre Bucuresti", a declarat prefectul Giuseppe Romano.
Napoli ocupa cea de a treia pozitie, cu 15 decrete, iar la Roma au fost semnate 11.

In restul Italiei, cifrele raman scazute: sase expulzari la Florenta, patru la Padova, una la Venetia, una in Reggio Calabria, una in Pavia si una in Udine. Nu exista, in concluzie, "deportari in masa", afirma Corriere della Sera.

La randul sau, Ministerul Internelor si Reformei Administrative de la Bucuresti a anuntat ca, in perioada 2-19 noiembrie, au fost repatriati din intreaga lume 191 de romani.

"Dintre acestia, 54 de romani din Italia au ajuns efectiv in tara", ne-a declarat purtatorul de cuvant al MIRA, Dan Crassas, care a precizat ca "ordine de expulzare au primit probabil mai multi, insa acesti 54 au fost repatriati".

HotNews.ro, A.N., 19 nov 2007

ROMA

Rom, romeni, baraccopoli, campi, zingari e via dicendo: l’omicidio di Giovanna Reggiani ha sollevato, insieme a un’onda alta di emotività e di reazioni politiche e giuridiche, anche una grande confusione nei termini. Rom e romeno diventano sinonimi, e l’insediamento abusivo di Tor di Quinto si trasforma in campo rom. Ma non tutti i rom sono romeni: anzi, solo una piccola parte dei rom provengono dalla Romania; allo stesso modo, non tutti i romeni sono rom, così come non sono molti i romeni che vivono nei campi rom delle città. Campi rom che, per finire, non hanno molto in comune con le baracche che sorgono sugli argini del fiume o tra le fratte delle città e che ogni tanto le ruspe demoliscono.

A fare un po’ di chiarezza sulla situazione nella capitale, con cifre reali sulla popolazione rom e romena, è il III Rapporto pubblicato nel marzo scorso dalla Caritas di Roma, insieme all'Osservatorio romano sulle migrazioni. Due capitoli del rapporto sono dedicati, rispettivamente, alla presenza dei romeni a Roma e alla composizione e consistenza dei Rom e dei Sinti nella capitale.

Chi sono dunque i romeni? Sono tanti, innanzitutto: secondo gli ultimi aggiornamenti forniti proprio oggi Redattore Sociale da Caritas-Migrantes, i romeni sono il gruppo più numeroso tra gli immigrati in Italia, con 556.000 presenze su tutto il territorio nazionale, su una popolazione straniera complessiva di 3.690.00 cittadini stranieri all’inizio del 2007. Il calcolo è stato fatto, sommando ai 271.000 residenti romeni rilevati dall’Istat un anno prima, 131.000 assunti nell’ambito delle quote 2006, 46.000 venuti – sempre nel 2006 – muniti di visto per inserimento stabile (specialmente per ricongiungimento familiare) e 5.000 per altri motivi. La stima è prudenziale perché bisogna tenere conto anche dei nuovi nati in Italia (seppure, in proporzione, meno numerosi rispetto ad altre collettività) e di quelli arrivati nel corso del 2007.

Piuttosto alto il livello di istruzione degli immigrati romeni: secondo il censimento del 2001, il 59,2% possiede laurea o diploma superiore, rispetto al 39,9% degli altri immigrati dall’Est Europa e al 33,4% della popolazione italiana. Il livello è realisticamente oggi più basso perché una buona quota dei nuovi flussi proviene dalle zone agricole della Moldavia romena.

La regione con maggiore concentrazione di romeni è il Lazio (24,8%, di cui il 20,6% a Roma), seguita da Piemonte e Lombardia (15-16%)

Le rimesse che i lavoratori romeni in Italia inviano nel proprio paese partono soprattutto dal Nord (45,5%) e dal Centro (38,1%). La provincia di Roma spicca su tutte le altre, con una percentuale del 24,8%: vale a dire che dei 777,2 milioni di euro inviati in Romani, quasi 200 milioni sono stati inviati dalla provincia romana. Lavorano soprattutto nei cantieri edili (20,8%) e negli alberghi e ristoranti (11,1%), ma 15.000 sono imprenditori, per l'80% nel settore delle costruzioni.

Secondo la Caritas di Roma, “a livello di statistiche giudiziarie i romeni, che sono circa un sesto sul totale delle presenze, incidono anche per un sesto sul totale delle denunce, con valori più elevati per qualche fattispecie delittuosa. Si è detto che nel Lazio vi siano un terzo dei romeni denunciati in Italia. Bisognerà aspettare la statistica, più sedimentata, che elaborerà l’Istat prima di fare confronti e, specialmente, di dare dei giudizi”.

Non tutti i romeni sono Rom, anche se molti Rom residenti oggi in Italia sono di nazionalità romena: i Rom rumeni nel nostro Paese sono infatti 50.000, cioè meno del 10% della popolazione immigrata romena complessiva, ma circa un terzo della popolazione Rom, che in Italia conta circa 150.000 presenze.(cl)




Un quarto dei romeni in Italia soggiorna nel Lazio


A Roma, secondo i dati ufficiali del Comune, il 31 dicembre 2006 ne soggiornavano regolarmente circa 31.000. Secondo il rapporto sull’immigrazione a Roma, tra Roma e provincia i cittadini di nazionalità romena sarebbero circa 75.000



ROMA - Un quarto dei romeni in Italia soggiorna nel Lazio (quasi 90 mila secondo le stime del “Dossier”), e in particolare la provincia di Roma. A Roma, secondo i dati ufficiali del Comune, il 31 dicembre 2006 ne soggiornavano regolarmente circa 31.000. Secondo il rapporto sull’immigrazione a Roma, tra Roma e provincia i cittadini di nazionalità romena sarebbero circa 75.000: un dato aggiornato al 2005, che sicuramente sarà notevolmente cresciuto dopo l’ingresso della Romania nell’Unione Europea.

Roma non è solo la prima provincia di insediamento dei romeni in Italia, ma si caratterizza anche per un’incidenza territoriale del tutto sui generis: a Roma, infatti, è romeno uno straniero ogni 4. Sono poche le province a registrare una incidenza territoriale superiore: il primato spetta a Torino (dove è romeno un immigrato su tre: 34,5%), seguita dalle altre province laziali: Viterbo (31,8%), Latina (28,9%), Rieti (27,5%), Frosinone (22,7%) e quindi Roma (20,4%).

Roma è una meta privilegiata per gli immigrati romeni, che qui ritrovano “le proprie radici storiche nazionali, nella mitologia fondativa di un popolo che ha trovato nella romanità non solo un’origine ma anche una via di sviluppo originale in un’area dell’Europa a prevalente popolamento slavo”, si legge nel rapporto della Caritas romana. Molto alta l’incidenza dei lavoratori rumeni regolarmente iscritti all’Inail, che secondo l’ultimo rapporto sull’immigrazione della Caritas nazionale sarebbero nella capitale oltre 46.000, pari a circa un quarto del totale dei lavoratori stranieri registrati nella capitale (196.839).

Solo il 49,3% dei romeni residenti nella Provincia di Roma vive nel Comune della Capitale.

“Contrariamente alla diffusa convinzione, che li vorrebbe disposti soprattutto nell’area costiera, i gruppi romeni più importanti si trovano dislocati in maniera indifferenziata intorno alla cintura del Gran Raccordo Anulare di Roma: a guidare gli altri comuni, in termini di valori assoluti, è Guidonia, seguita da Fiumicino, Tivoli, Ladispoli e Fonte Nuova”. (cl)





Roma, Rom e Romeni: un po' di chiarezza


Meno del 10% dei romeni nel nostro paese è Rom. Nella capitale, sono più di quasi 8.000 i Rom residenti nei campi “ufficiali”. Qui circa 6.000 Rom rumeni vivono in insediamenti abusivi



ROMA – Rom e rumeno non sono sinonimi. Ce lo dicono chiaramente le cifre, rese disponibili nel marzo scorso dal III Rapporto sull’immigrazione romana pubblicato dalla Caritas di Roma, insieme all'Osservatorio romano sulle migrazioni.

I romeni in Italia sono quasi 556.000: i Rom Rumeni presenti in Italia sono circa 50.000 unità; le più grandi comunità sono stanziate a Roma, Milano, Napoli, Bologna, Bari e Genova. Ma oramai la loro presenza si registra in tutt’Italia. Dunque, meno del 10% dei romeni residenti in Italia è Rom. Allo stesso modo, non tutti i Rom presenti in Italia è di nazionalità romena: Gli ultimi dati rilasciati dal ministero dell’Interno parlano infatti di una popolazione Rom/sinti complessiva di circa 120.000 persone: secondo l’Opera nomadi, complessivamente i Rom/Sinti residenti in Italia sono 150.000, di cui poco meno della metà (70.000) con cittadinanza italiana da diverse generazioni e 80.000 provenienti dai Balcani (in costante aumento da Bulgaria e soprattutto Romania).

Storicamente, si sono succedute grandi ondate di Rom in arrivo in Italia: la prima, che risale al XV secolo, comprende le popolazioni zingare ormai sedentarizzate nelle diverse regioni italiane (Rom Abruzzesi e Molisani, Napoletani, Campani, Cilentani, Lucani, Calabresi, Pugliesi e Camminanti Siciliani), che assommano a oltre 30.000 unità; e i circensi/giostrai (Sinti dell'Italia centro-settentrionale), anch'essi intorno alle 30.000 presenze.

La seconda ondata si ebbe dopo la pria guerra mondiale e portò in Italia soprattutto Rom provenienti dall'Europa Orientale: sono i Rom Harvati, Kalderasha, Istriani e Sloveni, riconosciuti anch'essi come cittadini italiani e stimati intorno alle 7.000 presenze.

Un terzo gruppo comprende i Rom arrivati in Italia negli anni '60 e '70, in seguito a una grossa emigrazione dall'Est Europeo verso i paesi più industrializzati: Rom Khorakhanè, musulmani provenienti dalla ex-Jugoslavia meridionale (Cergarija, Crna gora, Shiftarija, Mangiuppi, Kaloperija), Rom Dasikhanè, cristiano-ortodossi di origine serba (Rudari, Kanjiaria, Mrznarija, Busniarija, Bulgarija) e Rom rumeni.

Un altro importante esodo si è avuto dal 1989, in seguito al crollo dei regimi comunisti nei paesi dell'Est Europa e agli eventi bellici nella ex-Jugoslavia. Dal 1992 al 2000 si stima siano arrivati in Italia circa 16.000 Rom, che si sono insediati in diverse aree del territorio nazionale.

Un gran numero di Rom romeni è giunto in Italia successivamente, – a partire dalla fine degli anni novanta – dei Rom Rumeni, che ha assunto in breve tempo una grande rilevanza: dopo i primi immigrati provenienti da Craiowa e Timisoara, si registra un esodo continuo e di vaste proporzioni dalla Romania verso l’Italia. E’ in seguito a questo grande flusso che il numero di Rom rumeni è salito a circa 50.000 presenze.

Focalizzando l’attenzione su Roma, nel novembre del 1995 fu svolto dal Comune il primo censimento generale: sono state rilevate 5.467 presenze (di questi oltre il 50% di minorenni); successivamente furono censiti 4.801 Rom e Sinti nel 1997 e 4.535 nel 2000.

Nel luglio 2001, a seguito dell’abolizione della necessità di visto per le persone provenienti dalla Romania, cominciarono ad arrivare a Roma, da questo Paese, migliaia di Rom: iniziarono a sorgere decine di insediamenti abusivi, spesso situati sull’argine dei fiumi o in immobili dismessi. Nel 2002, il GrIS - Area Zingari (Gruppo di collegamento regionale immigrazione e salute) contava oltre 6.500 Rom nella capitale, distribuiti in 32 insediamenti. Nell’ultimo aggiornamento dello scorso anno, il Gris ha rilevato 7.849 presenze. Secondo l’Osservatorio romano sulle migrazioni, sei campi rom nella capitale sono a prevalenza di insediamento di rom Rudari di nazionalità romena e serba e ospitano circa 1.500 persone. A questi dati vanno in gran parte aggiunte circa 6.000 presenze di Rom rumeni, distribuite in poco meno di 60 campi abusivi, in genere di piccole dimensioni, caratterizzati da un’alta precarietà e mobilità sul territorio a seguito di sgomberi o esigenze di sopravvivenza. (cl)

LA LINGUA RUMENA: PROPOSTE CULTURALI PER LA NUOVA EUROPA

L'Accademia di Romania a Roma , Istituto Culturale Rumeno Bucarest e il Dipartimento di Studi Romanzi, Facoltà di Scienze Umanistiche, Università di Roma "La Sapienza" organizzano dal 15 al 17 Novembre un seminario di studio dal titolo " LA LINGUA RUMENA: PROPOSTE CULTURALI PER LA NUOVA EUROPA" . All'evento che si terrà presso la Sala delle Confernze dell'Accademia di Romania prenderà parte come relatore anche il Dottor Marco Baratto - Vice Presidente della Associazione Culturale "DACIA" e membro della LRI che, sabato 17 Novembre alle ore 9.30 parlerà sul tema : "La ricerca dell’identità attraverso la lingua – Italia e Romania, una storia parallela?" .

Emilia Stoica
Portavoce Lega dei Rumeni in Italia

Liga Romanilor din Italia

Domnului Traian Basescu, Presedinte al Romaniei
Domnului Calin Popescu-Tariceanu, Primul Ministru al Romaniei
Domnului Adrian Cioroianu, Ministrul Afacerilor Externe
Domnului Cristian David, Ministrul Afacerilor Interne
Domnului Mihai Gheorghiu, Secretar de Stat in Ministerul Afacerilor Externe

Cu nespus regret, Liga Romanilor din Italia va informeaza ca situatia infractionala in care sunt implicati cetateni romani si de etnie rrom originari din Romania, creaza grave probleme de siguranta publica in Italia.

Evenimentul care a produs moartea Doamnei Giovanna Reggiani in urma unui act inuman, este doar ultimul dintr-un sir de fapte condamnabile ale infractorilor romani.

Aceste acte comise pe teritoriul italian de catre concetatenii nostri arunca umbre asupra intregii comunitati

Liga Romanilor din Italia

In cadrul vizitei la Roma, Dl. Calin Popescu Tariceanu, Primul Ministru al Romaniei, a avut o intalnire cu exponentii comunitatii romanesti din Italia.
Din partea Ligii Romanilor din Italia, au participat: Dl. Marian Mocanu, Dna. Aurelia Mirita, Dl. Iulian Manta, Dl.Gheorghe Raica.

Presedintele L.R.I., Dl. Marian Mocanu, in discursul sau a subliniat necesitatea colaborarii in urmatoarele directii:

- suplimentarea numarului de functionari, in vederea imbunatatirii serviciilor consulatelor romanesti;
- participarea cat mai activa a Departamentului Romanilor de Pretutindeni si a autoritatilor romane din Italia la proiectele asociatiilor;
- a adresat presei din Romania invitatia de a mediatiza faptele pozitive ale romanilor din Italia si de a prezenta cat mai obiectiv atat drepturile

COMUNICAT AL MINISTRULUI DE JUSTITIE

    Ministrul justiţiei, Tudor Chiuariu, a declarat azi că vor beneficia de asistenţă judiciară, pe cheltuiala statului român, doar cetăţenii români care trăiesc şi muncesc legal în Italia, în cazul în care pe numele lor este emis un ordin de expulzare.
"Este vorba despre cetăţenii care trăiesc şi muncesc legal în Italia şi care sunt vizaţi de un ordin de expulzare", a precizat Chiuariu.
      Guvernul român va încheia contracte cu firme de avocatură italiene specializate în dreptul la liberă circulaţie, acestea urmând să ofere asistenţă judiciară cetăţenilor români pe numele cărora este emis un ordin de expulzare. Scopul este evitarea eventualelor abuzuri la adresa cetăţenilor români, având în vedere că, potrivit lui Chiuariu, decretul-lege emis de guvernul italian nu prevede condiţiile clare pentru care autorităţile italiene pot decide expulzarea.
      Ministerul român de externe are sarcina de a-i informa pe cetăţenii români din Italia care le sunt drepturile, în condiţiile adoptării decretului-lege referitor la expulzare, de guvernul italian.
     Chiuariu a anunţat că în statele membre UE în care se află comunităţi româneşti importante, inclusiv în Italia, vor fi detaşaţi "de urgenţă" magistraţi de legătură, "în scopul intensificării cooperării judiciare". Chiuariu a precizat că decizia a fost luată de Guvern prin ordonaţă de urgenţă "pentru ca aceştia să fie detaşaţi imediat", având în vedere că proiectul de lege care prevede detaşarea magistraţilor de legătură este în dezbatere parlamentară. Ministrul a anunţat că, în cel mai scurt timp, va încheia cu omologul său italian acordul pentru trimiterea acestora.
      Magistraţii de legătură au rolul de a coopera cu autorităţile judiciare din ţara în care sunt detaşaţi, atât în materie penală cât şi civilă: pentru executarea mandatelor europene de arestare, pentru transferul persoanelor condamnate, recunoaşterea şi executarea hotărârilor penale, sau pentru comunicarea cazierului judiciar. Aceştia vor mai fi detaşaţi de România în Spania, Franţa şi Germania.
      Ministrul a mai anunţat că, în virtutea unui acord încheiat între România şi Italia în anul 2003, a decis, împreună cu omologul său italian, să fie transferaţi în România aproximativ 100 de cetăţeni români care au fost condamnaţi definitiv şi care execută pedeapsa cu închisoarea în Italia până la finele lui 2007, iar alţi 100 vor fi transferaţi în 2008.

Comunicat    Tribunalul Municipiului Bucureşti

Judecătorii Tribunalului Municipiului Bucureşti vor putea da decizii de restricţionare a dreptului la liberă circulaţie în UE a cetăţenilor români, pentru cel mult trei ani, în baza documentelor remise de autorităţile din Italia referitoare la motivele de expulzare a acestora, a decis azi Guvernul.
      Executivul a modificat în şedinţa de azi, prin ordonanţă de urgenţă, legea 248/2005, privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.
     Potrivit modificărilor, un cetăţean român ar putea primi restricţii de liberă circulaţie în statele UE în baza unei decizii a instanţei, pe o durată care va fi stabilită în funcţie de datele din dosarul de extrădare, însă nu mai mare de trei ani.
      Ministrul de interne, Cristian David, a anunţat că măsura va fi aplicată numai pentru cetăţenii pe numele cărora a fost emisă o decizie de expulzare, nu şi pentru cei care sunt repatriaţi voluntar. Acesta a spus că le-a cerut autorităţilor italiene să informeze autorităţile române care sunt acele infracţiuni pentru care ar putea fi emise ordine de expulzare, astfel încât cetăţenii români din Italia să fie protejaţi de eventualele abuzuri.
     Decizia de limitare a dreptului de circulaţie în statele UE va putea fi luată doar de judecătorii Tribunalului Municipiului Bucureşti, întrucât majoritatea celor expulzaţi urmează să sosească pe aeroportul internaţional Henri Coandă.
     Ministrul de interne a mai declarat că, în şedinţa de guvern de azi, a fost luată decizia suplimentării numărului de ataşaţi de afaceri interne la consulatele din Torino şi Milano. Aceştia urmează să fie informaţi de autorităţile italiene, cu 24 de ore înainte, cu privire la decizia de expulzare a oricărui cetăţean român de pe teritoriul Italiei. Mai mult, David a precizat că autorităţile române au solicitat celor italiene să li se pună la dispoziţie identitatea celor pe numele cărora a fost emisă decizia de expulzare, copii ale documentelor din dosarul de expulzare, decretul de validare de către judecătorul de pace a expulzării, procesul verbal de luare la cunoştinţă şi motivele care au stat la baza emiterii ordinului de expulzare.
     La sosire, cetăţenii expulzaţi vor fi amprentaţi şi vor da declaraţii cu privire la motivele pe care le-au avut pentru şederea peste termenul limită.
     David a mai anunţat că între cei 30 de ofiţeri de poliţie români care se vor afla în Italia, în vederea cooperării cu autorităţile italiene, se vor afla şi cinci ofiţeri de etnie romă.

Comunicat al asociatiei Mereu Impreuna

În acest moment, în ochii italienilor, românii se află pe cea mai joasă treaptă a evoluţiei umane. În acelaşi timp, multi italieni au ori o menajeră româncă ori o îngrijitoare pentru cei dragi, fie că e vorba de părinţi sau de copii. De multe ori, românca le face pe amândouă fără să ridice pretenţii financiare exagerate. Tot de multe ori, se întâmplă ca soţul româncei să-i fi zugrăvit casa la un preţ nesperat de mic. Cum e posibil ca aceeaşi italieni să strige "La moarte!" românilor sau să-i vâneze ca pe vremea Ku-Klux-Klan.
         Preşedintele Italiei, Napoletano, declara cu o săptămână în urmă că dacă străinii ar pleca toţi odată, Italia s-ar bloca. O declaraţie de bun-simţ şi în acelaşi timp de mulţumire, adresată străinilor care-şi văd de treabă şi care se fac "responsabili" de 10% din bogăţia Peninsulei.
         Dar Italia, chiar dacă economic stă binişor, la capitolul funcţionării instituţionale şi al coeziunii sociale, tot timpul a şchiopătat. Cauzele sunt multiple şi pleacă de la firava penetrare a informaţiei prin intermediul televiziunii şi ajunge până la anumite atribute ale caracterului latin-mediteraneean.
       Dacă mai adăugăm caracterul latin-mioritic şi ceva ţigani, obţinem o "supă" numai bună de dat în foc. Foc întreţinut cu o măiestrie demnă de o cauză mai bună de o mare parte din mass-media italiană. Remarcăm totuşi între ingrediente: tupeul politic şi fuga după voturi, mişcări de dreapta, imposbilitatea ţiganilor dea  se adapta, egoismul românilor şi puterea lor de a înghiţi nedreptăţi.
        La categoria tupeu politic nu putem să nu-l remarcăm pe primul cetăţean al Romei, Walter Veltroni, care-l sună pe preşedintele României, Traian Băsescu, pentru că posesori ai unui paşaport românesc comit infracţiuni în oraşul pe care-l conduce. Gest în aparenţă normal, dacă nu am lua în considerare că Veltroni are puterea dea  interzice construirea barăcilor pe malul Tibrului sau în altă parte a metropolei, astfel putând contracara formarea acestor cuiburi de infracţionalitate.
        La aceeaşi categorie intră şi abia-moşitul decret-lege care dă prefecţilor (de fapt nişte poliţişti cu studii superioare, nu vă gândiţi la semnătura personală a prefectului) puterea de a expulza cetăţeni comunitari în baza unor norme... aproximative. Îngrijorător devine faptul că pot fi expulzaţi şi imigranţi care nu au comis nici o infracţiune, dacă aceştia reprezintă un pericol pentru ordinea publică. Cine şi cum apreciază acest pericol?
        Şi aici ajungem la amprenta caracterului tipic italian asupra aplicării legilor. O normă care reglementa demolarea barăcilor ilegale exista de mult. Justiţie care să pedepsească persoana care greşeşte, exista. Dar cu practica a fost mai greu - şi iată rezultatele. Ne întoarcem în Evul Mediu şi pedepsim grupul. Pe fondul acestei mentalităţi delăsătoare, să avem încredere că forţele de ordine vor cântări fiecare caz cu atenţie ar fi o dovadă de naivitate.
        Ultimul dintre ingredientele acestei situaţii explozive este caracterul românilor. Niciodată uniţi şi cu o putere de denigrare atât de mare în direcţia propriei obârşii, încât toată Italia ştie că în România toţi trăim cu 100 de euro pe lună şi că toţi bărbaţii români îşi bat regulat femeile. Pentru că tot timpul se va trezi un deştept care pentru a-şi justifica gestul de a emigra argumentează cu disperarea cea mai cruntă. Aceştia sunt românii care se vând pe puţin şi acceptă orice comentariu la adresa altor români. Şi sunt foarte mulţi. Aşa se explică de ce italienii îşi permit să spună tot ce le vine la gură despre români; nimeni nu se oboseşte să le explice ce şi cum.
       Am lăsat pentru final confuzia dintre rrom şi român în Peninsulă. Acesta este şi motivul pentru care am folosit termenul „ţigan" şi nu „rrom". Nici o tentă depreciativă, nici nu vreau să vorbesc despre această etnie. Dar să spunem lucrurilor pe nume - trebuie să-i lămurim pe toţi că numele de rrom are legătură cu România cam tot atât cât are şi cu Roma.
       Cazul Mailat va fi închis în curând. În Italia se deschide acum cazul România. Cu avocaţii pe care i-am avut până acum, este un caz pierdut din start. Şi totuşi, „adversarul" nostru are atâtea puncte slabe....

ASPECTE IMPORTANTE PRIVIND IMIGRATIA IN 2007

            Sunt mai numeroşi cei care au drept de şedere decât rezidenţii. Prezenţa reglementară străină include atât rezidenţii, cât şi pe aceia care au drept de şedere: aceştia sunt mai numeroşi, pentru că includ şi persoane sosite de puţin timp şi încă neînregistrate la Primării. Conform evaluării Dossier, la sfarsitul anului 2006, persoanele cu drept de şedere erau 3.690.052, cu o creştere cu 21,6% faţă de anul precedent. La aceeaşi dată rezidenţii, menţionaţi de Istat, sunt 2.938.932 (+10,1%): birourile de evidenţă ale primăriilor îi înregistrează după un an şi chiar mai mult, pe ultimii veniţi, care întâmpină greutăţi în ceea ce priveşte stabilirea domiciliului, greutaţi datorate nu numai depăşirii dificultăţilor de cazare ci şi a practicilor birocratice privind obţinerea dreptului de şedere.
          O multime de persoane provenite mai ales din rândul europenilor. Intre anii 2000 şi 2006 numărul imigranţilor din estul Europei a crescut cu 14 procente, în timp ce Africa a pierdut 5 procente, iar Asia şi America, 2 procente. Astăzi, din 10 persoane imigrate, 5 sunt europee (aproape jumătate comunitari), 4 împărţite între africani şi asiatici şi una americana. România (556.000 persoane) ocupa a şasea parte din total (15,1%) şi se distanţează cu aproape 5 puncte de Maroc (387.000 persoane) şi Albania (381.000), ambele ţări cu mai puţin de 10%. Puţin sub 200 de mii de unităţi are Ucraina (195.000 persoane) şi China Populara (186.000), amândouă cu un procent de 5%. Filipinele înregistrează un număr de 113.000. Aproape de această cifră se situează şi Moldova, Tunisia, India şi Polonia. Există, şi un grup cuprins între 80.000 şi 50.000 unităţi: Serbia, Bangladesh, Peru, Egipt, Sri Lanka, Ecuador, Macedonia, Senegal, Pakistan şi Statele Unite ale Americii. Creştinii constituie aproximativ jumătate, musulmanii o treime, în număr mic alte religii.
         Continuă dezvoltarea procesului de structuralizare. Prin procesul de structuralizare se înţelege totalul de factori care determină înrădăcinarea imigrării în ţară: numărul important, ritmul de creştere susţinut, incidenţa asupra populaţiei tot mai consistente, pronunţatul policentrism etnicocultural cu colectivităţi care sosesc din aproape toate ţările lumii, distribuţia diferenţiata, dar raspandita pe întreg teritoriul naţional, normalizarea, din punct de vedere demografic cu o majoritate a femeilor, preponderenţa celor căsatoriţi, numărul ridicat al minorilor, nevoia continua de forţă de munca, proiecte migratorii bazate tot mai mult pe stabilizare, creşterea cererii de spaţii adecvate participării.
        Principalele caracteristici ale prezenţei: femei, minori, familii. A continuat să crească ponderea femeilor imigrate, devenite acum majoritare; sunt puţine regiunile în care preponderenţa o au bărbaţii: Lombardia, regiunile de Nord Est, Puglia şi Insulele. Minorii, deşi ating 700.000 unităţi,
au coborât la un procent de 18,4 chiar şi în urma sosirii în anul 2006 a unui numar de mai mult de o jumătate de milion de noi muncitori. Prezenţa acestora este ridicată, mai ales, în regiunile din Nord şi în câteva din Centru, cu puncte maxime de aproape 25% în Veneto (la Rovigo 29,2%) şi de 24% în Lombardia şi în Marche. Aceştia îngroaşă rândurile persoanelor prezente pentru motive familiale,
şi conform unui studiu inovativ al Dossier, depăşesc o treime din prezenţa totala (35,6%): aproximativ jumătate dintre aceste prezenţe (17,2%) este constituită din soţi, mai ales femei care deţin autorizaţii de muncă, uneori declarate, dar de cele mai multe ori la negru.

Nu numai străini, dar şi cetăţeni.
Spre deosebire de ţările tradiţionale de imigraţie, Italia se caracterizează prin a avea mulţi străini şi puţini cetăţeni de origine străină, chiar dacă situaţia se schimba încet. In perioada 1995-2005, au fost prezentate 213.047 cereri pentru obţinerea cetăţeniei, din care un număr de 125.535 au fost rezolvate în mod favorabil. In cea mai mare parte a cazurilor este vorba de obţinerea cetăţeniei prin căsătorie, în timp ce cazurile de naturalizare sunt mai reduse (20.731). Astfel, prin creşterea numărului populaţiei străine, au fost şi cazuri de obţinere a cetăţeniei
care în 2005 s-au ridicat la 19.266, ceea ce a constituit un adevărat boom, faţă de 2004 când numărul acestora a fost de 11.945. Chiar şi incidenţa cazurilor de naturalizare s-a dublat (de la 16,3% la 38,5%), desi în absenţa unei reforme normative, blocată de contrastul dintre frământările politice. Astfel, la sfârşitul anului 2006, a doua generaţie, copiii imigraţi născuţi în Italia şi totodată cetăţeni străini, numărau 398.295 persoane şi sunt estimate să ajungă la un milion de persoane în zece ani: sunt aceia care consideră Italia ca fiind propria lor ţară, deşi nu au cetaţenia.
        O repartiţie teritorială inegală, dar în toate zonele. Prezenţa imigranţilor este foarte mare în Nord (60% din totalul naţional, adică 2,2 milioane persoane) în timp ce este mai redusă în Centru (26%, circa 1 milion) şi chiar mai mică în Sud (14%, o jumătate de milion). Aceste procente, rămase aproape neschimbate în ultimii trei ani, reflectă în manieră semnificativă capacitatea de recepţie în diferite zone. O creştere importantă se înregistrează în micile zone urbane, unde viaţa este mai uşoara sub aspect socio-economic. O dată cu stabilizarea procesului de stabilire a reşedinţei, Nordul, cu oportunităţile sale ocupaţionale, atrage o anumită cotă din regiunile meridionale şi chiar din zona romană.
        Integrarea în muncă. Angajaţii sunt, după sondajele Istat, 1.348.000 (mai mult de jumătate angajaţi în servicii şi mai mult de o treime în industrie), iar cei fără un loc de muncă sunt în număr de 127.000. Creşterea anuala a persoanelor angajate a fost de aproape 200.000 unităţi (în banca de date Inail, bazata pe naşterile in strainatate, valoarea este mai mare). Rata activităţii este de 73,7%, aceea a persoanele fără muncă este de 8,6%, iar rata de mobilitate dedusă din periodicitatea angajărilor din acest an este foarte ridicata. Femeile, deşi reprezintă jumătate dintre persoane, reprezinta 40% dintre cei angajati şi 16,2% din 141.393 străini titulari de societăţi.
        Previziuni pe termen scurt. Italia se situează la cele mai înalte nivele europene privino numărul de imigraţi şi la nivel mondial, între ţările industrializate, pentru ritmul de creştere. Dacă în anii 2007-2008 fluxurile ar continua în ritmul crescător al ultimilor doi ani, schimbările ar fi însemnate: Lombardia ar trece de la 850.000 la mai mult de un milion de persoane; Veneto, Emilia Romagna şi provincia Roma ar depăşi o jumătate de milion de unităţi; Piemonte ar ajunge la 400 mii, Toscana la 350 mii, Campania la 200 mii si Marche 150 mii unităţi, în timp ce sub 100 mii unităţi ar rămâne numai Trentino Alto Adige si Abruzzo (nu departe de acest nivel) împreună cu Sardegna, Basilicata, Molise şi Valle D’Aosta. Oricum ar fi dezvoltările viitoare, ne aflam în faţa unei prezenţe consistente şi înrădăcinate: şi, la acest punct, nu este vorba doar de a decide aspra mecanismelor referitoare la intrare, şedere, piaţa ocupaţională, dar şi de stabilirea unor obiective valabile pentru o societate interculturala şi multietnică, conform Anului european intercultural.

Astăzi, 5 noiembrie a.c., la Reşedinţa patriarhală, Prea Fericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, l-a primit pe Excelenţa Sa Dl. Daniele Mancini, Ambasadorul Italiei pentru România şi Republica Moldova.

Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel şi-a exprimat compasiunea faţă de tragedia petrecută săptămâna trecută în Italia, în care a fost implicat un cetăţean român de etnie rromă, exprimându-şi speranţa că italienii şi românii vor găsi înţelepciunea de a convieţui şi a lucra împreună. Excelenţa Sa a menţionat că tragicul incident care a avut loc la Roma este unul izolat, subliniind, totodată, necesitatea implicării tuturor factorilor responsabili în prevenirea unor astfel de situaţii nedorite.
Totodată, Excelenţa Sa Dl. Daniele Mancini a ţinut să precizeze disponibilitatea autorităţilor italiene de a coopera  cu autorităţile române şi Biserica Ortodoxă Română în organizarea şi derularea unor programe de incluziune socială a românilor stabiliţi în Italia.